Situri satesti cu biserici fortificate in Transilvania > Viscri > Ansamblul bisericii evanghelice fortificate > Istoric


Istoric


Biserica: Începutul sec al XII-lea: secuii construiesc pe locul actualei biserici evanghelice o capelă fără turn, cu absidă semicirculară pe est; aceasta este înconjurată de un şanţ de pământ, încadrabil în cultura Bjelo-Brdo.

  În jurul anului 1185: coloniştii saşi preiau aşezarea şi vechea capelă

  În jurul anului 1225: se construieşte o emporă pe latura de vest, cu coloane de piatră şi cu capiteluri cubice dintre care trei se păstrează în corul bisericii actuale, unul fiind folosit drept cristelniţă.

  În sec al XIII-lea: se construieşte un turn donjon ca locuinţă a greavului local; biserica şi turnul donjon sunt înconjurate cu un zid de apărare circular.
  În sec al XIV-lea: partea de est a bisericii se demolează făcând loc unui cor trapezoidal cu absidă semicirculară, prevăzută pe exterior cu şapte contraforturi; pe peretele de nord al corului se construieşte sacristia; două ferestre, una terminată în arc frânt şi una în arc semicircular au fost descoperite în cor în timpul cercetărilor din 1970-1971:aceleaşi cercetări au depistat mari fragmente de pictură murală în cor şi pe peretele de nord al sălii.
  În 1494: satul primeşte un sprijin de 8 guldeni de la vistieria oraşului Sibiu, ce poate semnala începutul lucrărilor de fortificare.
  În primul sfert al sec al XVI-lea: biserica primeşte amenajări defensive; sala este prelungită spre vest şi unită cu turnul donjon, cu care comunică printr-o uşă cu ancadrament ogival, cu profil simplu, asemănător celui de la Homorod ( Hamruden); sala este acoperită cu o boltă în leagăn, cu reţea de nervuri. Se construieşte un al doilea portal pe latura de sud; zidurile corului sunt supraînălţate poligonal şi sprijinite cu noi contraforturi, unite la partea superioară prin arce semicirculare ce susţineau nivelul de apărare; turnul de vest este supraînălţat cu etajul clopotelor şi primeşte galeria de apărare.  
  1715: conscripţie a Bisericii evanghelice din Transilvania pentru reparaţii la biserica din Viscri ce ameninţa să se prăbuşească.
  1717: în caietul de socoteli la bisericii sunt consemnate cheltuieli destinate lucrărilor la biserică şi cetate; se fac reparaţii generale în timpul cărora zidurile navei sunt consolidate cu 7 contraforturi masive menite să împiedice prăbuşirea bolţii; se construiesc două empore, una datată prin inscripţie 1717
  1723 se instalează noua orgă ce costase 145 florini
  1743: bolta gotică cu nervuri în plasă este demontată şi înlocuită cu un tavan de lemn casetat nepictat; corul este acoperit cu un plafon de stuc în locul bolţii în cruce, pe ogive(în 1911 se mai păstrau, în curtea bisericii fragmente de nervuri şi chei de boltă); arcul de triumf este înălţat, picioarele fiind dublate spre interior cu zidărie din blocuri de piatră refolosite iar arcul propriu-zis este refăcut, semicircular, din cărămidă; nivelul de apărare de deasupra corului este înlăturat. Ferestrele sunt în parte mărite, altele obturate; o inscripţie pe arcul de triumf consemnează această reparaţie.
  1823: turnul clopotniţă primeşte al şaselea nivel
  1911: se instalează orologiul în turnul clopotniţă
Cetatea:
  În sec al XIII-lea: biserica şi turnul donjon sunt înconjurate cu un zid de apărare circular.

  În primul sfert al sec al XVI-lea: se construieşte prima incintă a cetăţii ce înglobează, pe sectoarele SE, E şi NE vechiul zid de apărare; aceasta este prevăzută cu guri de tragere şi metereze cu acces de pe un drum de strajă perimetral; pe latura de est se construieşte un bastion.

  În sec al XVII: se completează prima incintă de apărare pe laturile SV şi NV cu ziduri drepte şi două turnuri (N şi V)
  1630: se construieşte turnul de N
  1648-1649: se construieşte turnul de V, în timpul lui Paulus Gräf – jurat şi Michael Falschessel – primar
  1650: turnul porţii este reconstruit pe locul celui vechi.
  1670: este refăcut acoperişul turnului clopotniţă
  după 1743: drumul de strajă al primei incinte este înlăturat, în locul lui fiind construite şoproanele de provizii; fragmente de nervuri provenind din bolta navei au fost folosite la construcţia zidurilor şopronului
  sec al XVIII-lea: cetatea primeşte a doua incintă, inelară, fără turnuri
  sec al XVII-lea: etajul de apărare al bastionului de est a fost desfiinţat: în interiorul său a fost amenajată şcoala; alte clase au fost amenajate în bastionul de sud
        1970-1971-1972: DMI efectuează lucrări de cercetări arheologice (arhg. Mariana Dumitrache Beldie); lucrări de restaurare: se reface galeria de apărare a bastionului de est, se consolidează porţiunea de SE a primei incinte, sunt schimbate învelitorile la întregul ansamblu; costul lucrărilor este suportat de Consistoriul evanghelic CA

1999 monumentul împreună cu localitatea, înscris pe Lista Patrimoniului Mondial la poz. 596 bis “Aşezări cu biserici fortificate din Transilvania”